- ctitoríe
- s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ctitoríe
Look at other dictionaries:
ctitorie — CTITORÍE, ctitorii, s.f. Biserică, mănăstire, instituţie întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. ie. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 ctitoríe s. f., art. ctitoría, g. d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile … Dicționar Român
ctitoricesc — CTITORICÉSC, EÁSCĂ, ctitoriceşti, adj. (Rar) Care ţine de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor sau la ctitorie. – Ctitor + suf. icesc. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ctitoricésc adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. şi … Dicționar Român
ctitor — CTÍTOR, Ă, ctitori, e, s.m. şi f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea (ridica) şi înzestrarea (înzestra) unei biserici sau a unei mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituţii, asociaţii etc. – Din. sl.… … Dicționar Român
